gradina.icoanei.over-blog.com

Cumpar ziare compulsiv. Chiar daca ştiu că "foaia" de stanga sau de dreapta va ajunge dupa 10 minute la coş, nu ma pot abţine sa caut foşnitor numele unui editorialist, titlul unei rubrici, deobicei interesante.
Am ramas, aproape vicios legat de pipaitul carţilor, de parfumul arborelui devenit suport tipografic.
Iubirea pentru caiete, reviste, albume, carţi, ziare, ceaslovuri de tot felul este pasionanta şi rebela. Pe rafturi, etajere, mese, pe pat şi pe sub pat, acestea stau impanate cu hartiuţe, notiţe, sublinieri, poze pe post de semn de carte, colţuri indoite in toate direcţiile.
Am convingerea ca in "halul asta", carţile mele, se simt bine. Se ştiu citite, se simt importante. Multe, au trait "in clandestinitate" in Romania. Au ajuns in mainile mele dupa ce am mituit anticari şi librari. Au calatorit in baloturi legate cu sfoara de atarnat rufe de la Marea noastra, la Marea lor cea mohorata, din oraş in oraş, din casa in casa, ştiindu-se " haine de vreme rea" pentru emigrantul ramas in capul lui, sprijinit de gardul care urca spre Patriarhie.
Am ajuns de pomina din pricina faptului ca port in pemanenţa dupa mine vrafuri de carţi pe care se intampla sa le şi uit (prea sunt multe) prin casele oamenilor, sali de reuniune, biserici. Nicio carte insa, nu ma paraseşte. Ingerul pazitor are printre multe sarcini grele legate de existenta mea şi pe aceea de a da coate semenilor, pentru a fi atenţi la ce ratacesc eu.
Voi incerca, in chip pervers sa ma fac ca pierd cartea despre care vreau sa va zic doua vorbe. Cartea asta este... şi voi folosi un stereotip verbal de doi bani, "calda, proaspat
 ieşita de sub tipar". Se numeste "Mémoires des juifs de Roumanie", adica "Memoriile evreilor din Romania". A fost editata la editura Non Lieu şi ii are drept-strambi coordonatori pe M. Chebana şi J. Mercier Mure-Ravaud.
De existenţa carţii am aflat rasfoind "le Figaro". In cateva vorbe, cititorii erau informaţi ca noua evrei originari din Romania işi deapana amintirile legate de pamantul pe care s-au nascut si cartea merita citita.
Hoopa, mi-am zis, E o chestie sa faci publicitate unei carti legate de Romania in ziarul republicanilor! Doamne ajuta!
Te pomenemti ca a venit vremea reconcilierii, ca voi afla ca sunt şi evrei care au admirat poporul ce a construit in 1876 primul Teatru Evreiesc din lume, a editat primul ziar de limba ydish "Iudischer Telegraph" şi le-a daruit muzica imnului national al Israelulu - Hatikvah - "culeasa" de Samuel Cohen din folclorul romanesc, mai precis,  melodia cantecului "Cucuruz cu frunza-n sus".
Ma gandeam ca puştimea cu care ma jucam pe strada Meteorului  s-a hotarat sa povesteasca cat de bine se simţeau la masa romanilor de Paşti, ca doctorii care s-au şcolit in Univeritatile noastre marturisesc cu cata competenţa şi daruire didactica au fost instruiţi de dascalii romani.
Mi-am amintit numai momente agreabile petrecute, in tinereţe, alaturi de colegi evrei şi mi-am spus: " Domnule, oamenii aceia nu sunt morţi, poate s-au decis sa depuna martuie de iubire fața de poporul roman!"
M-am inşelat dar nu imi pare rau dupa cei 14 euro daţi pe ziar şi carte.
Cei opt evrei + o filo-evreica (tot kabbalah, saraca), parinţi, nemauri ale puştilor de pe strada Meteorului, se destainuie poporului francez in profunda şi aparent definitiva lor neiubire pentru Romania.
E drept ca toţi marturisitorii au facut cariera, politica, avere in ţara noastra dar... ce folos caci raul şi ramul sunt profund antisemite!?!
Au aflat de acum francezii cine au fost Alecsandri, Goga, Iorga,  Haşdeu, Conta, Bratianu, cat dispreţ au aratat aceştia faţa de nefericiţii evri romani şi au aflat şi de ce este considerat "un gunoi" Mihai Eminescu, de catre galaţeanul Devy Abraham.
Au aflat insa şi cititorii romani un detaliu istoric foarte interesant. Prima comunitate evreiasca din Palestina a fost creata in Galileea, la Rosh Pina in anul 1882. Comunitatea era alcatuita strict, din 300 de colonişti originari din Moineşti, oameni foooarte simpli, necunoscatori ai limbii ebraice, nedeprinşi cu munca agricola şi neavand mari priceperi tehnice. Le-a fost greu, fara indoiala. Locul implantarii fusese ales odata cu izbucnirea mişcarii sioniste in lume. Rabinul comunitatii, David Shuv, alesese pamantul cu un an in urma, langa satul arab Jaouni.
Numele de Rosh Pina a fost ales ca referire la Psalmul 118:22 in care se vorbeste despre "piatra din capul unghiului" Acesta este semnificatia numelui coloniei.
S-a dovedit ca alegerea locului pitoresc şi roditor, ca şi a numelui, a fost de bun augur. Baronul  Edmond de Rotschild i-a sprijinit plenar şi definitiv. Ce nu a putut face baronul, a fost sa le schimbe molcomeala ieşita din comun care il determina pe Domnul Adler sa marturiseasca in carte, ca nu-i de lauda sa te revendici ca urmaş al coloniştilor moineşteni.
Rosh Pina este un fel de Caracal al romanilor şi-i de mare mirare cum rasare cate un protector pentru fiecare urbe cu cetaţeni plini de calitaţi, dar şi de neputinţe. Maine-poimaine şi Dan Diaconescu va fi pomenit ca mare binefacator al urmaşilor coloniştilor legiunii romane, Judaica. Cine ştie, poate si caracaleanul nostru este un fel de...baron.
Cartea la care fac referire merita citita, este instructiva, dar nu merita dat si bani pe ea. E scrisa prost.

* Tzingma!.. este refrenul cantecului drag inimii evreilor romani stabiliţi in Palestina. Spun Palestina deoarece la momentul crearii primei colonii  evreiesti - Rosh Pina, in 1882, statul Israel nu exista.
Reproduc , fara emoţie, o strofa din cantecul Rumania, ale carui versuri le puteţi citi la pagina 22.
..................................................................
" sa traieşti acolo (in Romania) este o placere,
Poti avea tot ce-ti doreste inima:
Mamaliga, pastrama, carnaţi
-şi un pahar de vin, aha

In Romania viaţa este atat de frumoasa ca nu ai nicio grija
.....................................................................
Tzingma!-tay didl di dam"

vlahofil

In singura sala de film in care ruleaza Melancholia şapte spectatori işi privesc propria Melancholie, in regia lui Lars Von Trier.

Cei ce s-au deplasat in urma galagiei mediatice ies din sala dezamagiţi. Nu le-a sarit in ochi antisemitismul autorului, nu s-au putut scandaliza, nu vad de ce s-ar putea agaţa pentru a perpetua imaginea de nazist a danezului. Ceva-ceva ar putea gasi ei, ceva subtil, de genul: "Si Rosencrantz & Guildenstern traiau in Danemarca, am auzit noi ca Shakespeare nu-i avea la inima nici pe neguţatorii din Anvers"…

Sa nu ne oprim insa asupra penibilului de care s-a acoperit Juriul de la Canne, anul acesta.

Spectatorilor carora li s-a bagat in cap  ca vor vedea un film despre tamponarea dintre Nibiru şi Terra, li s-a facut pielea de gaina la gandul ca au aruncat banii pe fereastra cand şi-au facut stocul de conserve, legume eufilizate şi baterii in adapostul anti-ceva, din beci.

Toţi, dar absolut toţi cei prezenţi in sala, am fost copleşiţi de frumuseţea ireala a imaginii-gand. Numai la Tarkovski am mai vazut cum regizorul picta cu camera de filmat.

Lars Von Trier este insa pictorul şi muzicianul, filosoful şi poetul care ne vorbeste, aşa cum a fost el inzestrat de Dumnezeu sa o faca, despre distrugerea Creaţiei prin distrugerea cuplului.

Nu despre mecanica cereasca este vorba in film, ci despre subtila mecanica a Creaţiei.

Melancholia este un film religios al unui om care ne spune: Priviţi, mireasa este singura! Nunta a devenit o cutuma aproape grotesca. Mirele nu are forţa vie, protectoare şi va deveni, cu siguranţa sau tatal superficial, sau omul de afaceri veros, sau un obiect sexual dezorientat.

Sfarşitul lumii este determinat de desacralizarea legaturii dintre barbat şi femeie.

In film, nunta se desfasoara in afara credinţei. Dumnezeu nu mai este prezent alaturi de miri, pentru ca mirii nu il mai cauta pe Acesta, chiar daca au nevoie de El.

Suferinţa femeii se identifica cu suferinţa prin care urmeaza sa treaca intrega creaţie .

Finalul este cioranian. "Suntem singuri, accepta gandul ca suntem singuri", spune Justine. Atata doar ca mai presus de teama şi descurajare, iubirea trinitara (cele doua surori şi copilul) se adaposteşte sub un alt cort şi probabil, sub un alt Legamant.

Pentru a putea descifra cu adevarat mesajul lui Von Trier, trebuie sa privim şi sa incercam sa inţelegem pictura lui Albrecht Durer intitulata, Melancolia.

Regizorul transpune pana la detaliu viziunea ermetismului creştin, prezent in tablou. Un detaliu il deosebește pe artistul danez de cel german - careul magic.

Distribuția filmului: Justine - Kirsten Dunst;  Claire - Charlotte Gainsbourg; John – Kiefer;  Sutherland; Gaby - Charlotte Rampling; Dexter - John Hurt; Michael - Alexander Skarsgård; Jack - Stellan Skarsgård; Leo - Cameron Spurr 

vlahofil

O religie care mărturisește Dumnezeul unic, creator al cerului și al pământului, expresie a adevărului, dreptății și empatiei, este incomodă.
O religie care consideră că cele mai mari rătăciri umane sunt minciuna și camăta, este incomoda.
O religie care afirmă că Dumnezeu nu are nimic în comun cu templele, este incomodă.
O religie care vorbește despre negustorii credintei, este incomodă.
O religie care afirmă că Dumnezeu a creat bărbatul și femeia în deplină egalitate, este incomodă.
O religie care propovăduiește respectul față de tot ce este viu și respinge sacrificiile în numele Dumnezeului unic, este incomodă.
Această religie se numește zoroastrism și i-a fost revelată lui Zaratustra, în urmă cu șase mii de ani. Din zoroastrism s-au inspirat evreii, eliminând tot ceea ce nu îi avantaja și despre învățăturile revelate de Zaratustra au evitat să vorbeasca întemeietorii Bisericii Creștine, instituționalizate.
Redau o Gatha – Cânt (psalm) conceput de Zaratustra în dialogul cu Dumnezeul Unic, Ahura Mazda:

Cântul IV
(Iyasna, hat 31)
    
1. O, căutători ai cunoașterii, acum vă spun cuvinte și vă dezvălui învățăminte pe care nimeni, niciodata, nu le-a exprimat.
Aceste cuvinte nu sunt plăcute celor ce propovăduiesc minciuna și conduc lumea spre pierzanie, însă discipolilor căii lui Mazda, le sunt plăcute.

2. Din pricina învățăturii miciunii care a orbit ochii Înțelepciunii și a rătăcit adevărata cale, eu, Învățătorul ales de Mazda, vin să vă învăț să distingeți pe cel drept de cel nedrept și să vă spun cum să trăiți în armonie cu Dreptatea.

3. O Mazda, fericirea deplină pe care Tu ai promis-o celor două adunări, și această doctrină pe care Tu ai conceput-o pentru cei instruiți, dezvăluie-le prin cuvintele Tale, discipolilor căii Tale, pentru ca să pot chema bărbații și femeile pe această cale.

4. O Mazda, o Dreptate, o Serenitate, noi care suntem discipolii căii Tale, cu dreptate și rasplată întărește-ne prin stăpânirea de sine astfel încât să transmitem învățătura Ta și să putem învinge minciuna și înșelăciunea.

5. O Mazda Ahura, spune-mi care este cea mai bună cale pe care eu să pot, în strălucirea Dreptății și a Gândirii Drepte, să aleg invățătura care să mă ghideze către înțelepciunea și fericirea cea mai înaltă, astfel ca acest drum să îmi permită să înțeleg misterele și evenimentele care apar în viață, mulțumită unei viziuni profunde și vaste.

6. Cea mai înaltă fericire aparține celor ce-i învață pe semeni tainele unei vieți fericite pentru ca bărbații și femeile să poată găsi calea spre Perfecțiune și Nemurire. Ahura Mazda, armonia cu Gândirea Dreaptă va crește puterea unei astfel de persoane.

7. El este acela care, de la începuturi a conceput, plecând din nimic, bucuria serenității. Cu Înțelepciunea Sa a conceput lumea cu Dreptate pentru a perpetua Gândirea Justă.
O Ahura, cu infinita Ta Înțelepciune învie capacitățile noastre slăbite, de a gândi și a crea, pentru a ne lumina căile și a ne împlini viețile.

8. O Mazda, atunci când Te-am înțeles în gândurile mele, am priceput că Tu ești începutul și Sfârșitul a tot ceea ce este și că Tu ești izvorul Gândirii Drepte. Și atunci când Te-am recunoscut în cugetul meu, am știut ca Tu ești adevăratul creator al Dreptății și Judecătorul.

9. O Ahura Mazda, am știut că fericirea și Serenitatea vin de la Tine, că Înțelepciunea creatoare vine de la Tine. Tu dăruiesti bărbaților și femeilor libertatea de a alege pentru ca ei să poată deosebi învățămintele drepte de cele corupte.

10. Între falșii și adevărații conducători, numai cei drepți se străduiesc să fertilizeze și să răspândeasca Gândirea dreaptă. Astfel, o Mazda, un conducător mincinos și distrugător pretinzând că este drept, nu poate niciodată să devină purtătorul învățăturii Tale.

11. O Mazda, din clipa în care, la începuturi, prin gândurile Tale Tu ai creat trupul, înțelepciunea, conștiința, insuflându-ne viața și ne-ai înzestrat cu vorbe și fapte, Tu ai vrut ca noi să putem alege credința noastră și felul de a trăi așa cum îl înțelegem.

12. La acest Mare Eveniment al Alegerii, când bărbații și femeile, drepți sau nedrepți, luminați sau ignoranți, cautând în propriile conștiinte cuvintele prin care îsi exprimă alegerile, Tu, o Serenitate, luminează-i cu energia Ta pentru a-și putea depăși îndoielile și a alege calea pe care o doresc.

13. O Mazda, Tu ești singurul care, în înțelepciunea Ta infinită, vezi, aperi și cântărești totul dupa legea existenței și doar Tu știi pentru ce o greșeală mărunta conduce uneori la o suferință nemăsurată.

14. Spune-mi, o Ahura Mazda: de-a lungul existenței unei ființe în trecutul sau viitorul său, care va fi recompensa discipolului din partea Dreptății și care pedeapsa celui mincinos?

15. Și mai spune-mi încă, o Ahura: care va fi pedeapsa rezervată celui care îl susține pe înșelator și care pedeapsa pentru cel care manipuleză încercând să îndeparteze discipolii de dreptul conducător?

16. O Mazda Ahura, spune-mi: când și cum poate să Te întâlnească femeia sau barbatul care, cu știința Gândirii juste se străduiește să progreseze și să se amelioreze în casa sa, în orasul său, în țara sa și să răspândească învățătura Dreptații?

17. Dintre drept și înșelător, care a ales calea cea bună? Cu adevărat, dreptul luminat învață oamenii pentru ca înșelatorul să nu îi tulbure și să dăuneze cu minciunile sale. Deci, o Ahura Mazda, învață-ne Gândirea dreaptă.

18. Astfel, nu ascultați niciodată făcătorul de rău căci fara îndoială mincinosul încearcă să distrugă casa, satul, orașul, țara. Atunci trebuie înfruntat făcătorul de rău si combătut.

19. O Mazda, fie ca oamenii să asculte vorba înțeleptului care le îndreaptă viața, a celui a cărui gândire, vorbă și faptă sunt drepte, limpezi, cinstite și care, sub strălucirea Înțelepciunii, judecă cu măsura și dreptate.

20. Căci calea celui care merge către Dreptate va fi în Locuinta Ta luminoasă și cel care a ales minciuna va duce pentru mult timp o viață de tenebre, de orbire și de regrete. Aceasta va fi urmarea faptelor sale.

21. Ahura Mazda va dărui puterea Dreptății, ajutorul Gândirii Drepte, Desavârșirea și Nemurirea celui care prin gândire și acțiune a ales calea Sa.

22. Și dăruiește această doctrină celui care prin gândire, vorbă și faptă sporește și sprijină dreptatea. O Mazda Ahura, o asemenea persoană alături de tine, este cel mai potrivit sprijin pentru a îndruma poporul.


24 octombrie 1976. În marele amfiteatru al Universității din Teheran, unul din cei mai erudiți reprezentanți ai religiei creștine, cardinalul Franz König, cunoscător al limbii în care fuseseră scrise cugetările denumite Gathas, studiate la Roma si Viena, vorbește despre "datoria Bibliei față de Zarathoustra", făcând următoarea afirmație memorabilă: "Oricine dorește să îl înțeleagă pe Iisus Hristos trebuie să plece de la universul spiritual al lui Zarathoustra".
Pentru a avea o viziune justă a temeliei puse de Zarathoustra iudaismului, filosofiei grecești și creștinismului și pentru a înțelege gravele derive ale instituțiilor monoteiste actuale, se impune parcurgerea textelor Gathas.
Alte lecturi utile: Vechiul Testament (Isaia, Ezra, Nehemi), Laurence Mills (Our own religion in Ancien Persia and the Bible), Charles Autran (Zoroastre et préhistoire aryenne du christianisme), Ruhi Afnan (Zoroaster's influence on Greek), Wilhelm Eilers (Le texte cunéiforme du cylindre de Cyrus - Acta Iranica), Khosko Khazai Pardis (Les Gathas), Paul du Breuil (Histoire de la religion et de la philosophie zoroastriennes), Behrami Ehsan (Dictionary of the Avestan Words).

clement