UN AER DE FAMILIE
Oricarui roman stabilit in occidentul francofon, ii sare in ochi şi in amintiri, aerul de rudenie stilistica şi fizionomica al lui Michel Drucker cu Tudor Vornicu.
Lasand deoparte faptul ca, din 1988, cei doi moderatori TV nu mai impart aceiaşi locaţie terestra, unul aflandu-se la parter (şi inca ce parter işi poate permite cu un salariu de 38000 de euro pe luna pentru 4 emisiuni pe FR2!) şi celalalt la subsol (iar Bellu nu e Père Lachaise), asemanari surprinzatoare ii inrudesc pe cei doi pseudo romani grei, ai mass-mediei din Franţa şi Romania.
De ce spun ca Drucker este roman? Pentru ca a spus-o el insuşi. Familia sa era de baştina din Davideşti (in unele variante) sau din Cernauţi (in alta varianta) şi iubea foarte mult sarmalele.
De ce spun ca este "pseudo"? Pentru ca Michel se revendica francez iudeu, ceea ce şi este cu adevarat.
Vornicu avea şi dansul radacini carpatine dar şi piemonteze, dupa fizionomie, inrudit cu aceiaşi reţeta de sarmale davidesciana.
Nici de Tudor, nici de Michel nu s-a lipit temeinic invaţatura, dar au fost foarte ambiţiosi şi au razbit cat de sus au vrut nazuinţele lor televizuale, sociale şi politice.
Amandoi au iubit sportul, au comentat JO şi CMFuri, au avut un apetit "hors norme" pentru divertisment şi colaborarea cu oameni carora le-a placut cartea.
Tudor si Michel au avut acelaşi imens, inegalat mentor, pe intelectualul poliglot şi jurnalist crescut intr-o familie de pioşi talmudişti originari din Rusia, Leon Zitron.
Inegalabilul Zitron i-a invaţat pe cei doi, pe fiecare la timpul lui, cum sa capteze publicul, cum sa aiba un aer jovial, curios, cum sa valorifice personalitatea altora in beneficiul instituţiei TV şi a lor insişi.
In cazul lui Vornicu, ani de-a randul, emisiunile ce pareau curios de occidentale ca forma şi conţinut, au orchestrat mari actori, coregrafi, regizori, scenografi. Adevaraţii creatori erau Bocaneţ, Levinţa, Caragiu, Pittiş, Cotescu, Cornel Patrichi.
Vornicu invaţase impecabil lecţia penetrarii mediului cultural roman şi valorificarea pe multiple paliere a talentului oamenilor de care ştia sa se inconjoare.
Sper ca Ovidiu Dumitru, Dumnezeu sa il odihneasca, a avut inspiraţia de a consemna istoria scrisa de T. Vornicu din '65 pana in '88 in Televiziunea Romana.
Drucker functioneaza dupa aceiaşi reţeta omologata de Zitron.
Soarta, desigur, a facut ca ambii discipoli sa fi avut in viaţa lor doua companii feminine ingrate. Vornicu era turnat la Securitate de una din numeroasele sale neveste şi Drucker, a fost tarat prin tribunale de doamna inimii sale careia i-a subtilizat un manuscris.
Ceea ce ii pune insa pe ganduri pe foarte mulţi telefili, este faptul ca atat Vornicu cat şi Drucker au incercat sa oculteze intunecimi ale propriei existenţe ce au condus la dezastre de imagine, pentru amandoi.
Tudor Vornicu, "Mon Colonel" sau Epureanu (curaţatorul) dupa numele de cod, a fost ofiţer de securitate, turnator şi conspirator mediocru. De ce mediocru? Pentru ca i-a supravieţuit lui Brucan cu care s-a intalnit, trista fatalitate, in noaptea de Craciun in 1988, pe Primaverii, ca intre vechi colaboratori ai Scanteii şi organelor superioare şi inferioare ale Puterii.
Michel Drucker, a trebuit sa recunoasca public faptul ca propriul tata a fost medic in lagarul de la Drancy, dovedit sarguincios depistator de evrei in timpul raziilor. Nu responsabilitatea tatalui apasa asupra conştiinţei gurului TV, ci erijarea in victima, perpetuata de decenii prin instrumentul media in care s-a instalat ca discipol şi a devenit Maître, cu puteri extinse şi depline.
Ce caracteristica mai au in comun cei doi?
Din confesiunile colegilor şi apropiaţilor: exigenţa, vigilenţa, oportunismul, intoleranţa, toate aceste trasaturi exprimate cu talent, cu mult talent.
Sa fie oare o chestiune de gena (moldoveneasca desigur) sau de şcoala?
vlahofil